Salamandra de foc

Salamandra de foc (Salamandra salamandra) este probabil cea mai cunoscută specie de salamandre din Europa. Este neagră cu pete sau dungi galbene, variind într-o anumită măsură; unii indivizi pot fi aproape în întregime negri, în timp ce alții pot fi predominant galbeni.
Salamandra de foc poate avea o durată de viață foarte lungă. O salamandră a trăit mai mult de 50 de ani într-un muzeu german de istorie a naturii. Diferența dintre mascul și femelă este dificil de sesizat pentru ochiul neexperimentat. Masculii sunt mai ușori (40g) și au coada mai lungă decât femelele. Membrele anterioare ale masculilor sunt cu aproximativ 20% mai lungi decât ale femelelor. Femelele însărcinate sunt corpolente, cântărind până la 50g. În sezonul de împerechere, masculii stau cu membrele anterioare complet întinse. Cea mai evidentă diferență se găsește în regiunea cloacală. La mascul, cloaca este foarte groasă și umflată și formează unghi drept cu partea dorsală a cozii.

Habitat, comportament și dietă
Salamandrele de foc trăiesc în păduri în zonele deluroase din sudul și centrul Europei. Ele preferă pădurile de foioase, întrucât le place să se ascundă sub frunzele căzute, dar și trunchiurile de copaci cu mușchi. Au nevoie de pârâuri curate în habitatul lor pentru dezvoltarea larvelor. Fie în mediul terestru sau în apă, salamandrele sunt greu de observat. Își petrec majoritatea timpului ascunse sub pietre, lemne sau alte obiecte. Sunt active seara și noaptea, dar în zile ploioase sunt active și în timpul zilei.
Dieta salamandrelor de foc este alcătuită din diverse insecte, păianjeni, râme și melci, dar ocazional se hrănesc și cu vertebrate mici precum tritoni și broaște tinere.
Toxicitate Salamandrele se pot apăra în momentul în care sunt atacate de un prădător. Pe lângă diferitele posturi antiprădător, adulții S. salamandra au capacitatea de a elimina secreții toxice la nivel de epidermă (ex: alkaloidul neurotoxic Salamandrin). Acest alkaloid cauzează convulsii musculare puternice și hipertensiune alături de hiperventilație la toate vertebratele. Glandele veninoase ale salamandrei de foc sunt concentrate în anumite zone ale corpului, în special în jurul capului și pe partea dorsală. Porțiunile colorate ale pielii animalului coincid de cele mai multe ori cu aceste glande. Majoritatea acestor secreții pot avea efect împotriva infecțiilor bacteriale ale epidermei, dar unele secreții pot de asemenea sa fie periculoase pentru viața umană.


Böhme, W., B. Thiesmeier & K. Grossenbacher (eds.) 2003. Salamandra Salamandra (Linnaeus, 1758) – Feuersalamander. Handbuch der Reptilien und Amphibien Europas, Bd.4/2B : Schwanzlurche (Urodela) IIB; Salamandridae III: Triturus 2, Salamandra: BD 4/IIB: 969-1028. Wiebelsheim.

Buckley, D. & M. Alcobendas & M Garcia-Paris & M. H. Wake 2007. Heterochrony, cannibalism, and the evolution of viviparity in Salamandra salamandra. In: Evolution and Development: 9:1, 105-115.

Köhler, G. & S. Steinfartz 2006. A new subspecies of the fire salamander Salamandra salamandra (LINNAEUS, 1758) from the Tendi valley, Asturias, Spain. In: Salamandra: 42, 13-20.

Nöllert, A. & Nöllert C. 1992. Die Amphibien Europas: Bestimmung, Gefährdung, Schutz. Franckh-Kosmos Verlag, Stuttgart.

Thiesmeier G. & R. Günther 1996. Feuersalamander – „Salamandra salamandra.“ (Linnaeus, 1758). In: Die Amphibien und Reptilien Deutschlands. Gustav Fischer, Jena: 82-104.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.